Alegerea programului de psihoterapie este o decizie importantă. De aceea este necesară informarea prealabilă cu privire la acest demers. În primul rând, este necesar ca psihoterapeutul să dețină aviz de liberă practică emis de Colegiul Psihologilor din România care atestă bazele formării în psihologie, înțelegerea responsabilității în lucrul cu beneficiarii serviciilor psihologice și respectarea Codului etic și deontologic, dar și a legislației în vigoare.
În lucrul cu persoanele care încă nu au împlinit vârsta de 18 ani, este necesar consimțământul scris din partea ambilor părinți sau din partea persoanelor responsabile legal de custodie. Prima sesiune psihologică se face cu reprezentanții legali ai copilului, fiind o sesiune de informare cu privire la obiectivele psihoterapiei, tehnicile și metodele de lucru ale psihologului, pentru care se solicită consimțământul scris.
Psihoterapia pentru copii este o ramură a psihoterapiei ce se focusează pe modul în care copilul se dezvoltă în mediul de apartenență, tipurile de dificultăți ce pot apărea în mediul familial și nu numai și nivelul de dezvoltare emoțională și cognitivă a copilului.
Această formă de terapie a fost creată pentru a ajuta copiii să gestioneze dificultățile emoționale, comportamentale sau de dezvoltare ce pot apărea și de aceea este nevoie să ofere un mediu sigur, de susținere și lipsit de judecată.
Există mai multe abordări terapeutice, în funcție de formarea psihoterapeutului, dar și de nevoia copilului. Astfel, terapeuții pot folosi terapia prin joc, terapia cognitiv-comportamentală, terapia de familie sau chiar terapia centrată pe traumă, în funcție de dificultățile pe care copilul le aduce în cabinet și de formarea pe care a urmat-o. Dacă tipul de terapie este dat și de formarea terapeutului, tehnicile folosite în cabinet sunt adaptate doar la nevoile copilului și la vârsta acestuia.
În terapia cu copiii este important să se țină cont de dinamica familiei deoarece, în majoritatea cazurilor, copilul doar manifestă dificultățile familiei. Din acest motiv, părinții sau persoanele de atașament sunt implicați direct în procesul terapeutic și este nevoie să își asume acest proces nu numai copilul ci întreaga familie.
Studiile au arătat utilitatea tehnicilor creative în terapia cu copiii. Terapia prin joc este una din metodele cele mai folosite și eficiente pentru lucrul în cabinet. Intervențiile se fac în funcție de stadiile de dezvoltare ale copilului, de aceea este important ca terapeutul să se mențină informat. Tehnicile creative folosite ca singură metodă de lucru nu o să conducă spre un rezultat foarte profund dacă clientul nu își oferă această ocazie, dar ajută la crearea spațiului și înțelegerea a ceea ce simt sau trăiesc.
În combinație cu o relație terapeutică bună și cu alte tehnici de lucru, precum: povești și discuții pentru a-i ajuta să își exprime emoțiile, jocuri de rol și marionete pentru a explora interacțiunile sociale și temerile, jurnal și desen pentru a încuraja exprimarea emoțională, exerciții de relaxare și mindfulness pentru a reduce stresul și anxietatea, în cadrul terapiei pentru copii se pot atinge emoții și nevoi profunde și fundamentale.
Acest tip de psihoterapie ajută copiii să înțeleagă și să își gestioneze emoțiile, să își îmbunătățească abilitățile de comunicare și să își întărească relațiile, să dezvolte mecanisme sănătoase de adaptare la stres și traumă, crește încrederea în sine și abilitățile sociale și poate să ofere strategii de gestionare a comportamentului, utile pentru ADHD și alte dificultăți.
Terapia cu copiii are la bază relațiile, în mod inevitabil. De aceea, relația terapeutică este foarte importantă. Copilul are ocazia să creeze legături reparatorii și să le folosească ca model pentru viitoarele relații.
Ca în cazul tuturor formelor de terapie, este nevoie să ne adaptăm tehnicile și abordarea în funcție de nevoile clientului și de dificultățile acestuia, în acest caz, clientul fiind copilul.