Ghidul de gestionare a emoțiilor copilului

COPILUL ANXIOS

1. Cum recunoaștem anxietatea la copil? 

În primul rând, este important să știm ce este anxietatea și când devine o problemă.

Anxietatea este diferită de frică,  în sensul că frica reprezintă un răspuns emoțional la un eveniment ce se întâmplă acum sau s-a întâmplat deja, pe când anxietatea reprezintă anticiparea unui pericol.

Toți oamenii, atât copii, cât și adulți, simt frică și /sau anxietate, deci nu este nimic îngrijorător dacă copilul dumneavoastră exprimă aceste trăiri în mod sănătos.

Când ar trebui să ne îngrijorăm în acest caz?

P­rimul lucru important la care să ne uităm este dacă copilul se simte copleșit de aceste trăiri.

Reușește să facă activitatea care îi provoacă anxietate după ce își ia ceva timp de acomodare? Rămâne frica chiar și după ce copilul are un succes? Se oprește după primul eșec sau mai încearcă?

După ce răspundem la aceste întrebări, este important să ne uităm la comportamente.

Devine agresiv când lucrurile nu se fac ca el? Plange sau se panichează când planurile se schimbă? În timpul testelor, performează slab, deși acasă învață și demonstrează cunoștințele? Somnul este haotic, necalitativ sau dificil? Se entuziasmează de o activitate, arată semne că este interesat de ceva și când se apropie momentul să facă acel lucru, refuză activitatea, se îmbolnăvește, nu mai pare interesat?

Dacă răspunsurile la întrebările acestea sunt da, există o posibilitate foarte mare ca copilul să experimenteze anxietatea și este copleșit de această trăire.

• Ce facem când copilul se simte copleșit?

Răspunsul simplu: co-reglăm trăirile copilului prin noi și îi încurajăm dezvoltarea abilităților de autoreglare emoțională. 

Câteva tehnici ce pot ajuta părintele, dar și copilul să se regleze emoțional sunt:

1. Tehnicile de respirat: devenim conștienți de propriul corp. Înainte de a încerca să ajutăm copilul să se regleze, este important ca părintele să se asigure că propria stare emoțională este reglată. Dacă sunteți furios, agitat sau contextul vă stresează, obiectivul principal este propria reechilibrare și abia apoi reglarea anxietății copilului.

Pentru copii, respiratul conștient poate fi util dacă este însoțit de mișcări corporale sau o ușoară presiune pe corp (îmbrățișări strânse, masaj pe mâini sau picioare, plastilină, mingi, perne ținute în brațe, animăluțe de pluș).

2. Tehnicile de grounding: este important să rămânem ancorați în prezent.

Tehnicile de grounding au acest scop, implicând cele 5 simțuri, dar și senzațiile și reprezentările noastre.

Una dintre cele mai cunoscute tehnici este 5-4-3-2-1. Pentru copii poate fi transformată într-o „vânătoare de comori”: „Hai să ne folosim ochișorii: poți să îmi spui ce vezi cu ei?” (aici puteți să adăugați condiții dacă copilul are abilitatea: să găsească în funcție de culoare sau dimensiune sau utilitate etc.), ,,4 lucruri pe care le poți atinge? Le-ai găsit?”, „Să ascultăm cu atenție! Ce poți să auzi? Îmi poți spune 3 lucruri?”, „Sigur miroase ceva în preajma noastră: Îmi poți spune ce crezi că miroase sau ce simți că miroase?”, „Hai să găsim ceva ce poate fi gustat?”.

Reconectarea cu natura, mișcarea, sporturile, pot fi tehnici de grounding dacă sunt activități făcute conștient și cu scopul de a rămâne în prezent sau de a te cunoaște bine.

3. Sunetele sau muzica, în general, sunt instrumente importante în co-reglarea emoțională.

Cel mai important factor pentru o reglare emoțională sănătoasă este siguranța. Este  important să existe convingerea că mediul și oamenii sunt benefici și nu vor să ne rănească sau nu sunt instabili și e nevoie să fim atenți.

• Activități benefice pentru a crea abilități de management al anxietății. 

Înainte de a propune orice tehnică sau soluție pentru a îmbunătăți starea copilului și a-l ajuta să-și gestioneze emoțiile puternice, este important să țineți cont de faptul că aceste tehnici trebuie exersate și discutate și în afara momentelor critice. Dacă copilul nu este familiar cu tehnica, o să aibă nevoie de mai mult timp pentru a o adopta sau chiar o să o respingă complet și șansele de a apărea sentimentul de frustrare cresc atât la copil, cât și la părinte.

1. Jocurile de rol sunt un mare ajutor pentru copii: pot exprima fricile și anxietățile fără a fi direct implicați și pot găsi soluții inovative pentru dificultățile lor.

2. Poveștile, scrise de altcineva sau create împreună cu copilul, pot fi o metodă extraordinară de a începe o discuție despre un subiect sensibil și a-i ajuta să creeze singuri soluții sau planuri /rutine de gestionare a emoțiilor. 

3. Exercițiile de respirație menționate mai devreme trebuie exersate în momentele de calm pentru a putea fi accesate ușor în momentele stresante.

4. Ritualurile (un salut special înainte de un test, o inimioară desenată, un bilețel cu un mesaj de încurajare sau chiar o mantră creată împreună cu copilul) ajută la gestionarea anxietății.

DESPRE ANXIETATE – POVESTE PENTRU COPII 

Paula este o fetiță foarte energică și veselă. Îi place să deseneze și merge și la cursuri de dans. 

Cel mai mult îi place la cursul de balet. Profesorul mereu o felicită pentru cât de repede învață noile mișcări și când vorbește cu părinții ei, mereu le spune că este foarte talentată. 

Întrebări pentru copil:

• Tu ai ceva ce îți place foarte mult? 
• Tu ești interesat de ceva anume? 

Astăzi, însă, Paula a venit supărată acasă. Mama ei a încercat să afle ce s-a întamplat și dacă poate să o ajute, însă fetița era prea rușinată ca să îi povestească. Mama ei i-a propus să deseneze împreună până când vine ora mesei și poate, după aceea, Paula o să îi povestească. 

Întrebări pentru copil: 

• Ce crezi că a supărat-o pe Paula? 
• Ce crezi că o să îi răspundă mamei sale? 

Paula a acceptat, deși nu părea foarte entuziasmată. Amândouă au început să deseneze. 

Paula a ales să deseneze ceva simplu: o pădure, dar când a realizat că unul dintre copacii ei nu a ieșit așa cum își dorea, aceasta a început să plângă și mama ei i-a oferit o îmbrațisare. Apoi, în sfârșit, Paula i-a povestit ce s-a întâmplat. 

Azi, la cursul de dans, Paula nu a reușit să învețe noua mișcare predată și, deși profesorul i-a spus că e în regulă și poate să mai exerseze acasă, ea era convinsă că l-a supărat și că asta înseamnă că nu mai este talentată. 

Întrebări pentru copil: 

• Crezi că Paula are dreptate? 
• Tu ai fost vreodată în situația ei? 
• Tu ce ai face dacă ai fi Paula? 

Și acum nu mai poate nici să deseneze, ceea ce arată că avea dreptate și nu mai este talentată. 

Mama ei i-a spus că tocmai aceste mici greșeli o fac talentată. Și nu numai talentată, ci și muncitoare. Când învățăm, este natural să facem greșeli, ca atunci când a învățat să meargă pe bicicleta pentru copii mari și a trebuit să încerce în fiecare weekend timp de o lună. Sau când a învățat să scrie ,,mama” și tot nu reușea să facă litera M așa cum o învățase doamna învățătoare, dar, până la urmă, a reușit. 

Deși mama ei avea dreptate, Paula încă nu era convinsă. 

A spus că nu mai vrea la cursul de dans. 

Întrebari pentru copil: 

• Tu ce i-ai spune Paulei daca ai fi cu ea acum? 

Mama i-a propus să mai meargă o dată și dacă nici atunci nu o să îi placă, o să poată să se oprească. 

În schimb, i-a propus să exerseze împreună noua mișcare și cum o să decurgă ora de dans, iar dacă crede că are nevoie de sprijin la ora, își poate aduce animăluțul ei preferat să o privească la antrenament pentru încurajări. 

La final, mama ei o întreabă dacă crede că mai are nevoie de ceva pentru a se simți mai încrezătoare. Paula se gândește cu grijă și crede că s-ar simți mai încrezătoare cu o îmbrățișare. 

Întrebări pentru copil: 

• Ce altceva crezi că ar mai ajuta-o pe Paula?
• Pe tine ce te face să te simți mai încrezător/ încrezătoare? 
• Cum crezi că o să fie la următorul curs de dans pentru Paula? 

La următorul curs de dans, inima Paulei bătea foarte puternic, dar exersase împreună cu mama ei și îl avea și pe animalul ei de pluș preferat. I-a oferit o îmbrățișare mamei sale și a intrat temătoare la curs. Profesorul, spre suprinderea ei, a întâmpinat-o ca de obicei. La fel și colegii ei. 

La finalul cursului, Paula a ieșit zâmbind, deși încă timidă. Știa că data viitoare o să fie și mai bine și era tare fericită că putea să continue să danseze, așa cum, de fapt, își dorea. 

Întrebări pentru copil: 

• Ar fi un alt final pe care l-ai alege pentru Paula? 
• Ai schimba ceva în poveste? 
• Ai și tu o întâmplare asemănătoare? Sau ai prieteni care au simțit același lucru? 
• Ce crezi că a simțit Paula? 

Cum se manifestă furia la copil? 
Furia este o emoție sănătoasă. Ne spune multe lucruri despre mediu și cum acesta ne afectează. Așadar, nu ne dorim de la un copil să nu mai simtă furie, ci ne dorim să își poată gestiona această emoție și să o folosească pentru a se proteja, așa cum îi este și rolul. 

Un copil copleșit de furie se poate manifesta în diferite moduri: 
1. Poate avea comportamente agresive față de ceilalți, un limbaj nepotrivit și, din acest motiv, este mereu pedepsit la școală sau acasă, ceea ce poate să ducă la crearea unui simț de nedreptate care întărește furia. Astfel, se creează un cerc vicios, unde copilul are un comportament agresiv, apar consecințe mai mult sau mai puțin naturale, se simte neîndreptățit și apare furia din nou. 
2. Răspunsul la furie poate fi îndreptat spre propria persoană, astfel copilul nu îi rănește pe ceilalți, ci pe sine, uneori direct, alteori indirect. Poate să se lovească, să se jignească sau să se poziționeze ca nepotrivit, insuficient etc. 
3. Uneori, răspunsul la furie poate să fie, mai degrabă, pasiv-agresiv. În acest caz, poate să apară sentimentul că sunteți manipulați pentru a vă simți vinovați sau copilul se retrage complet și oprește interacțiunea cu ceea ce l-a înfuriat, dar nu vorbește direct despre furie sau chiar refuză să o numească, deși este vizibil că ceva îl deranjează. 

Este foarte important să nu ne fie frică de propria noastră furie, pentru a îl putea ajuta pe copil să își înțeleagă furia și să se regleze cu ajutorul nostru. 

Ce facem când apar comportamente neadecvate? 
În primul rând, este important să vedem care sunt comportamentele neadecvate și în ce situații apar. Apar de fiecare dată când este furios sau doar cu anumite persoane? Apar doar într-un anumit mediu sau în toate? Are nevoie de ajutor să se calmeze de fiecare dată sau doar uneori? Este mai degrabă copleșit de această emoție sau, în general, o gestionează bine, cu mici excepții? 
Aceste întrebări ajută să înțelegeți mai bine pattern-urile în răspunsul la furie și să vedeți unde are copilul dificultățile cele mai ridicate. 

Am înțeles pattern-urile, dar ce facem cu comportamentele? 
➢ Oferim consecințe naturale pentru ele și venim cu alternative. 
➢ Dacă copilul este agresiv fizic sau verbal în joc, oprim jocul până se liniștește și îi propunem să facem altceva sau îi reamintim tehnici de liniștire exersate înainte. Nu devenim și noi furioși, dar putem să fim fermi în cerințele noastre și în consecințele aplicate. 
➢ Încurajăm copilul să vorbească despre ceea ce simte și ce îi vine să spună sau să facă și îl ajutăm să găsească alternative la comportamentele agresive sau auto-agresive (lovește o pernă, aleargă pe loc, un loc sau o cameră unde poate să spună cuvintele ce îi vin în minte, învățați împreună exerciții de respirație, găsiți o frază amuzantă pentru a înlocui cuvintele nepotrivite). 

Este important să nu îi invalidăm furia. Oricât de neimportant putem să credem noi că este motivul furiei sale, este nevoie să ne amintim că, în perioade diferite de dezvoltare, trăirile noastre sunt diferite și se simt diferit ca intensitate. 

Activități de creștere a capacității de reglare emoțională și toleranță la frustrare 

1. Exerciții de respirație conștientă

Învățați copilul să respire adânc, inspirând pe nas și expirând lent pe gură. Puteți utiliza obiecte, precum o pană sau o lumânare imaginară pentru a face exercițiul mai atractiv. Aceste tehnici ajută la calmarea sistemului nervos și la reducerea intensității emoțiilor.

2. Termometrul emoțiilor

Creați împreună un termometru vizual al emoțiilor, cu culori variind de la albastru (calm) la roșu (furie intensă). Încurajați copilul să identifice și să indice nivelul emoțional pe care îl resimte, facilitând astfel conștientizarea și exprimarea emoțiilor.
Acesta este doar un exemplu prin care îi putem oferi ceva tangibil copilului pentru furia sa pe care o simte în corp, dar nu are o formă fizică. Poate să fie orice alt obiect: un ursuleț, o mașinută sau chiar un desen cu conturul unei persoane. Dacă folosiți un desen cu o persoană, puteți explora și unde se simte furia în corp, cât de intens este, dacă se amestecă cu alte emoții sau nu. 

3. Cutia cu strategii de calmare

Confecționați o cutie în care să puneți cartonașe cu diverse activități de calmare: desen, ascultarea unei melodii liniștitoare sau o melodie preferată, îmbrățișarea unei jucării preferate sau exerciții de respirație. În momentele de furie, copilul poate alege o activitate din cutie pentru a se liniști.

4. Jocul rolurilor cu păpuși sau figurine

Utilizați păpuși sau figurine pentru a recrea situații care provoacă furie. Această metodă permite copilului să exploreze și să exprime emoțiile într-un mod sigur și controlat, învățând, totodată, strategii alternative de răspuns.

Toleranța la frustrare se construiește prin expunerea treptată la situații ce pot provoca frustrare sau furie, precum așteptatul la rând, pierderea unui joc, expunerea la jocuri cu reguli stricte și puzzle-uri sau logic puzzles. Jocurile care implică respectarea regulilor și cooperarea cu ceilalți, cum ar fi jocurile de echipă, contribuie la dezvoltarea complianței și a abilităților sociale.

Cărți de povești terapeutice pentru copii
1. Povești terapeutice pentru vindecarea interioară – Ioana Oțoiu
Conține 45 de povești menite să ajute la depășirea fricilor, anxietății și autosabotajului. Include și un eBook cadou cu povești pentru copii.
2. Despre viață – 10 povești terapeutice pentru copii – Alina Telea
3. Adresată copiilor de 4-6 ani, această carte folosește metafore pentru a explica viața, binele și răul pe înțelesul celor mici.
4. 101 povești vindecătoare pentru copii și adolescenți. Folosirea metaforelor în terapie – George W. Burns
O colecție de povești terapeutice care oferă soluții pentru diverse probleme emoționale și comportamentale.
5. Dincolo de gânduri și emoții. Povești terapeutice pentru copii și preadolescenți – Marilena Cotici, Ana-Georgiana Marinković
Cartea oferă povești care ajută copiii să-și exprime emoțiile și să înțeleagă mai bine lumea din jur.
6. Ghid de povestiri terapeutice. Povești și metafore în psihoterapie, în terapia copilului și a familiei, în medicină, coaching și supervizare – Stefan Hammel
Un ghid care oferă povești și metafore utilizate în diverse forme de terapie.
7. Povești terapeutice pentru copii mici și mari – Mirela Țîgănaș, Cristina-Angela TohăneanCartea conține povești care ajută la gestionarea emoțiilor și comportamentelor, fiind utile atât pentru copii, cât și pentru adulți.
8. Ela cea fără de cuvinte – Victoria Pătrașcu
O poveste despre o fetiță care, deși nu vorbește, comunică prin alte mijloace, oferind o lecție despre empatie și înțelegere.
9. Băiețelul cu aripa de fluture – Ioana Chicet Macoveiciuc
O poveste despre acceptarea diferențelor și despre cum fiecare copil este special în felul său.